Zenith
se întoarce de la Polul Nord alături de exploratorul polar Dr.
Jean-Louis Etienne
O
aventură ştiinţifică pentru a măsura emisiile
de CO2 şi câmpul magnetic al Pământului
La
84 de ani după expediţia ştiinţifică la
Polul Nord a lui Roald Amundsen, Zenith se îndreaptă încă
o dată spre cel mai nordic punct al planetei.
Exploratorul
polar Jean-Louis Etienne a plecat luni 5 aprilie, ora 06.09 AM,
din Spitsbergen, Norvegia, la bordul lui Roziere, un balon hibrid,
umplut cu heliu şi aer cald. Scopul său a fost primul
zbor solo deasupra Polului Nord, pe care şi-a propus să
îl atingă în trei zile, înainte de a se îndrepta spre Alaska.
Explorarea lui Jean-Louis Etienne a avut scopul să furnizeze măsurări
asupra câmpului magnetic al Pământului şi valoarea emisiilor
de bioxid de carbon (CO2) într-un spaţiu în care nu există
emisii proprii de bioxid de carbon.

Prima
atingere confirmată oficial a Polului Nord a fost cea a lui
Roald Amundsen şi a lui Umberto Nobile, care au zburat deasupra
lui la bordul dirijabilului Norge, pe 12 mai 1926.
Amundsen,
primul om care a ajuns la Polul Sud, a fost în felul acesta prima
persoana care a traversat întreaga suprafaţă a Pământului.
În ambele expediţii, Amundsen a purtat un ceas oferit de manufactura
Zenith.
Scopuri
identice menţin expediţia în aer
Măsurând
C02 din atmosfera şi câmpul magnetic al Pământului
Acumularea
de dioxid de carbon în atmosferă are un efect major asupra
climei. Cu toate acestea, ne confruntăm cu lipsa rezultatelor
cercetărilor din zona Polului Nord, care este o zonă extrem
de expusă încălzirii globale.
De
aceea, de la această expediţie se aşteaptă informaţii
extrem de valoroase, mai ales că gheaţa mişcătoare
împiedică stabilirea unei baze permanente la Polul Nord.

Mijlocul
de transport cu zero emisii şi planificarea zborului vor furniza
date de încredere în ceea ce priveşte concentraţia de
CO2 de la Pol. Acest gaz de seră este originar din afara ariei
şi datorită faptului că vegetaţia destul de
puţina din apropiere înfloreşte periodic, cantitatea de
CO2 din fotosinteza locală este aproape de neglijat. Măsurarea
va determina în felul acesta cât de mult dioxid de carbon pătrunde
în atmosfera Polului Nord.
Un
test tehnic
Aventura
va furniza de asemenea oportunitatea de a testa echipamentele în
condiţii extreme, în particular, un senzor compact care cântăreşte
doar 360 g, care consumă doar 3,5 W şi măsoară
cu o acurateţe de 99%. Fiecare citire de CO2 este transmisă
din balon, împreună cu poziţia sa GPS, altitudinea, presiunea
ambiantă şi umiditatea, precum şi viteza şi
direcţia zborului.
Aceste
date sunt trimise prin satelit lui Michael Ramonent de la laboratorul
de studii climatologice şi mediu (LSCE) din Franţa.
Măsurarea
câmpului magnetic
Câmpul
magnetic al Pământului, sau magnetosfera, formează un
scut la mare înălţime, care protejează suprafaţa
Pământului împotriva particulelor solare emise de erupţiile
solare. Câmpul magnetic se schimbă în mod constant datorită
fluctuaţiilor din miezul topit al Pământului.

Din
această cauză, polii magnetici ai Pământului se află
la o distanţe variabile de polii geografici; de obicei se deplasează
cu o distanţă de 10 - 20 Km pe an. Studiile geologice
indică faptul că inversarea câmpului magnetic al Pământului
a avut loc în trecut, într-un interval ce variază între sute
de ani şi milioane de ani. Fiecare inversare diminuează
puterea câmpului magnetic şi accelerează mişcarea
polilor magnetici. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă
au observat că în ultimii ani, polul Nord magnetic se îndreaptă
spre est cu mai bine de 60 Km pe an. Acest fenomen încă nu a fost
explicat. Măsurătorile efectuate de către Jean-Louis
Etienne în această expediţie au ca scop să furnizeze date
complementare valoroase, care ne vor ajuta să înţelegem
mai bine efectele pe care ar putea să le produce asupra lumii noastre.
În
bătaia vânturilor
Jean-Louis
Etienne a străbătut 3.500 Km de la Spitsbergen, peste
Polul Nord, şi până pe ţărmurile Alascăi.
Spitsbergen este cel mai nordic oraş din Norvegia şi în
apropiere de Polul Nord, dar tot mai sunt încă 1.300 Km până
acolo şi 2.200 Km până în Alacka. Prin prinderea vânturilor
favorabile la diferite altitudini, pilotul balonului speră
să poată să menţină un curs favorabil.
Roziere:
cel mai potrivit pentru această aventură
Balonul
Roziere s-a dovedit ca cea mai potrivită alegere. Combinând
proprietăţile aerului cald cu cele ale balonului cu gaz,
Roziere beneficiază de un sac umplut cu heliu, care poate fi
expandat printr-un con de aer cald, generat de un arzător mic.
Avantajul este că Rozière foloseşte foarte puţină
energie, destulă însă să menţină flotabilitatea
heliului la altitudinea aleasă.

Cu
toate acestea, să umpli balonul cu heliu înainte de a decola
este o operaţie complicată; în nici un caz compartimentul
pentru gaz nu trebuie să sufere avarii. Aterizarea este și
ea anevoioasă, o viteză prea mare putând cauza defecţiuni
la nacelă. În teorie, un balon Rozière poate atinge altitudinea
de 11.000 m, dar în acest caz o cabină nepresurizată limitează
altitudinea de croazieră. Cu toate acestea Jean-Louis Etienne
a luat cu el la bord şi rezerve de oxigen pentru ascensiuni
scurte la mare altitudine.
Micuţa
cameră din gondolă
Nacela
este construită pe un cadru de aluminiu, cu panouri din fibră
de sticlă şi spumă poliuretanică. Panourile
au o grosime de 5 cm, pentru o cât mai bună izolare. Singurul
mobilier este o bancă ce serveşte drept pat şi scaun,
poziţionată spre instrumentele de navigare şi comunicare.
Pilotul poate sta jos, sau în picioare, dar nu poate face nici un
pas. O rezervă de oxigen îi permite să supravieţuiască
la altitudini înalte, atunci când zborul la mare înălţime
este necesar. Un arzător cu propan păstrează temperatura
interioară la 15 grade. O cupolă transparentă, ce
acoperă partea de sus a nacelei, permite vederea arzătoarelor
şi a pungii cu heliu.

Cum
poate un explorator polar să protejeze mediul înconjurător
În
ultimii 25 de ani, Jean-Louis Etienne, nume binecunoscut în domeniul
medicinii, şi-a dedicat viaţa sa luptei pentru protejarea
mediului înconjurător, abandonând securitatea confortabilă
a propriului cabinet pentru o aventură extraordinară.
Doua
întâlniri ce au născut o pasiune
Implicarea
sa în protejarea mediului a debutat cu două întâlniri remarcabile.
În 1976, când era un tânăr doctor, s-a alăturat echipajului
Bel Espoir, o goeletă cu trei catarge comandată de către
părintele Michael Jaouen, un preot idealist căruia îi
plăcea aventura navigării şi care se folosea de ea
pentru a-i reabilita pe tinerii dependenţi de droguri.
Doi
ani mai târziu, Jean-Louis Etienne se afla alături de Eric
Tabarly într-o călătorie în jurul lumii la bordul lui
Pen Duick VI. Aventura s-a transformat într-un virus care nu l-a
mai părăsit niciodată.
În
1986, el a devenit primul om care ajunge la Polul Nord, singur pe
schiuri, trăgându-şi sania, timp de 63 de zile. S-a născut
o obsesie. Jean-Louis Etienne va deveni următorul explorator
polar ce se va îmbarca într-o serie de expediţii. Era convins
mai presus de toate că aventura va fi o ocazie minunată
de a exprima anumite valori. Călătoria sa ar putea deveni
o punte între lumea ştiinţifică şi publicul
general. O expediţie s-a desfăşurat la bordul goeletei
Antarctica, creată special pentru expediţiile polare.
Aceasta a navigat mai întâi către canalele din Patagonia şi
apoi s-a îndreptat spre Georgia de Sud şi Antarctica. Aceasta
i-a furnizat oportunitatea de a comunica frumuseţea infinită
a peisajului sudic şi de a-i face pe oameni conştienţi
de faptul supravieţuirea acestora se află într-o balanţă
care este foarte uşor de dezechilibrat.

În
1994 s-a îndreptat spre muntele Erebus, singurul vulcan activ din
Antarctica, şi apoi către celălalt capăt al
lumii, pentru a ierna pentru prima dată în arhipelagul Spitsbergen,
în nord-vestul Norvegiei. Această experienţă l-a
pregătit pentru Mission Banquise, o călătorie de
trei luni pe banchiza îngheţată, pentru un program iniţial
de a măsura schimbările climatice. A părăsit
pentru 5 luni întinderea îngheţată în 2004 2005, îndreptându-se
atolul tropical de la Clipperton, pentru a face un inventar asupra
bio-diversităţii din Pacific.
Jean-Louis
Etienne s-a întors din fiecare dintre aceste trei expediţii
cu notiţe suficiente pentru a da informaţii suficiente
asupra celor întreprinse, şi pentru a face cunoscute gândurile
şi întrebările sale cu privire la viitorul planetei. Cărţile
sale nu numai că au înfierbântat imaginaţia cititorilor,
ci au deschis noi căi de gândire. Este de asemenea un orator
talentat şi captivant, reuşind să îşi vrăjească
publicul cu discursuri precise, impregnate de accentele calde ale
locul său natal Tarn.
Entuziast,
hotărât şi determinat, Jean-Louis Etienne a ales să
îşi îndeplinească şi cele mai nebuneşti vise.
Datorită acestui fapt, el poate vedea cu proprii ochi cum visele
sale devin realitate şi cum el este un model demn de urmat
pentru atât de mulţi.
ZENITH
Valori
constante
Forţa
interioară a eroilor
Sunt
mulţi oameni care posedă în interiorul lor puterea de
a da o formă timpului şi lumii care îi înconjoară.
Ce forţă ascunsă îi mână pe ei? O inimă
care bate mai repede - uneori regulat, alteori de neoprit?

El
Primero: un calibru de o precizie legendară
Realizat
în 1969, mecanismul El Primero se înscrie printre cele mai mari
realizări ale orologeriei elveţiene. Astăzi este
încă unul dintre cele mai avansate şi precise calibre
mecanice aflate în producţie. Secretul său constă
în ritmul roţii balansierului. În timp ce balansierele convenţionale
bat cel mult de 8 ori pe secundă, El Primero vibrează
de 10 ori în aceeaşi perioadă de timp. Ticăitul acestui
ceas denotă frecvenţa balansierului, şi cu cât mai
înaltă este frecvenţa, cu atât mai exact poţi măsura
timpul.
Amundsen,
Cuceritorul Sudului şi al Nordului
Faptul
că exploratorul norvegian Roald Amundsen a fost primul care
a ajuns la Polul Sud în 1911 poate fi atribuit unei voinţe
implacabile şi a regularităţii de ceas a ritmul avansului
său. Rivalul său, căpitanul englez Robert Scott,
nu a reuşit să-şi respecte planificarea tot atât
de bine. A ajuns prea târziu la Pol şi a avut un sfârşit
tragic, prea slăbit pentru a încheia traseul de întoarcere.
Amundsen va deveni astfel cuceritorul fără dispută
a Polului Nord şi primul om care a traversat suprafaţa
globului.

Te
poţi lăsa copleşit de propriile emoţii atunci
când îţi alegi ceasul; un colecţionar va căuta ceva
rar, în timp ce ceasornicarul se va afla mereu într-o continuă
căutare a preciziei. Atunci când îţi alegi un ceas Zenith,
le obţii pe toate trei: emoţia simţită
datorită aspectului său, raritatea unei piese excepţionale,
care necesită 9 luni pentru a fi desăvârşită
şi cea mai potrivită şi mai precisă frecvenţă
pentru orice mecanism mecanic.
Amundsen
şi Gandhi au fost două personalităţi
cât se poate de diferite, însa care au ales amândouă să
poarte câte un ceas Zenith. Poate au simţit energia ascunsă
în aceste cronografe elveţiene ca fiind înrudită cu forţa
lor interioară: un caracter dârz care odată pornit în
acţiune îşi urmează calea de neabătut cu o implacabilă
regularitate.
Manufactura
Zenith a dovedit regularitatea fără abatere a ceasurilor
sale încă de la fondarea sa în 1865, câştigând numeroase
premii în cadrul concursurilor organizate de observatoare, şi
producând mecanisme care rezistau şi în cele mai dure condiţii.
Astăzi, această tărie de caracter este reprezentată
de mecanismele El Primero, cu frecvenţă stabilă de
10 bătăi pe secundă.
ZENITH
Inima
lui bate mai repede. La fel va bate şi a dvs.
Zenith
El Primero cu 10 bătăi pe secundă
Timpul
exact până la a 10-a parte dintr-o secundă

El
Primero Striking 10th reprezintă pentru manufactura
Zenith întoarcerea la valorile tehnice care au adus recunoaşterea
brandului. Calibrul El Primero a fost primul mecanism produs cu
o frecvenţă a balansierului de 10 semi-oscilaţii
pe secundă. Designul său avansat îi permite să măsoare
timpul cu precizie, prin mijloace mecanice. Pe când cele mai multe
mecanisme mecanice au o frecvenţă de 8 vibraţii pe
secundă, acest model măsoară 1/10 dintr-o secundă
folosind frecvenţa proprie a mecanismului său remarcabil.
Jean-Louis Etienne, medic şi explorator, poartă modelul
001 al acestui ceas, produs într-o ediţie limitată.

Detalii
tehnice
Carcasa:
oţel, diametru 42 mm, înălţime 12.5 mm
Calibrul:
automatic El Primero 4052B
Frecvenţa:
36.000 vibraţii pe oră
Rezerva
de mers: minim 50 ore, indicarea 1/10 dintr-o secundă
Etanşeitate:
100m
Disponibil
cu curea din cauciuc, sau din piele de aligator, sau cu brăţară
din oţel
Link:
aterizarea
în... Siberia, alte ceasuri
Zenith prezentate la BaselWorld 2010