 .
Pe această pagină,
prima de acest gen publicată pe Net în limba română
și pe care încercăm să o aducem în permanență la zi, veți
găsi explicații pentru termenii cei mai folosiți din lumea ceasurilor.
Veți constata că mulți dintre termeni vin din limba franceză, care
a fost și rămâne limba universală a orologeriei.
|
Vă rugăm
să selecționați o literă de mai sus, pentru a ajunge în
secțiunea termenilor din Glosar care încep cu litera respectivă. Pentru
a deschide prezentul Glosar într-o altă fereastră, vă invităm să clicați
aici. |
-
Afișare analogică a orei. Este metoda clasică de afișare,
cu arătătoare rotitoare. Cu rare excepții, ceasurile de mână
sofisticate afișează ora în mod analogic.
-
Afișare retrogradă. Afișarea retrogradă a minutelor este cuplată
de o oră săritoare. Un arătător de minute parcurge o scala în
sens retrograd (sens invers de rotație în raport cu acele unui
ceas obișnuit) și când ajunge la zero, ora, afișată numeric
într-o fereastră, avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de
minute sare înapoi la începutul scalei sale.
-
A.H.C.I. Académie Horlogére des Créateurs
Indépendents. Membrii ei sunt orologeri de excepție;
ei expun de regula la un stand separat în cadrul Târgului de
Ceasuri de la Basel.
-
Numărul de Alternanțe, Alternanțe pe oră (a/h).
Unitate în care orologerii măsoară frecvența de oscilație a
balansierului. Alternanțele pe oră reprezintă numărul semi-oscilațiilor
realizate de un balansier într-o oră. O alternanță este deplasarea
unei pendule sau a unui organ oscilant limitată de două poziții
extreme. O oscilație a balansierului sau a pendulei (un tic-tac)
numără două alternanțe. O valoare tipică este de 28800 de alternanțe
pe oră, adică 14000 de ticuri și 14000 de tacuri. Pentru a calcula
frecvența de oscilație în Hz, se împarte numărul de alternanțe
la constanta 7200. Valorile uzuale de alternanțe sunt de 18000
(2.5 Hz), 21600 (3 Hz) și 28800 (4 Hz). Ceasuri ale firmei Zenith
sunt caracterizate prin valoarea de 36000 (5 Hz).
-
Amortizor. Piesă elastică a cărei scop este de a amortizeze
șocurile la care sunt supuși pivoții axelor balansierului.
-
Ancora. Este una dintre piesele cele mai complicate ale
unui ceas mecanic. Ancora este realizată din alamă sau din oțel.
Ea are un dublu rol: pe de o parte să transmită forța dinspre
roțile dințate către balansier, cu scopul de a menține oscilația
celui din urmă, pe de altă parte să împiedice declanșarea necontrolată
a mecanismului armat.
-
Ancoră cu pietre. Ancoră a cărei palete sunt prevăzute cu
pietre rezistente.
-
Antimagnetic. Un ceas poate fi calificat ca antimagnetic
dacă el continuă să funcționeze într-un câmp magnetic de 4800
A/m și prezintă o abatere de mers de maximum 30 secunde/zi.
Mecanismele magnetizate pot fi demagnetizate cu ajutorul unui
dispozitiv special.
-
Autoquarz.
Ceas cu cuarț fără baterie. Un generator, angrenat de mișcarea
mâinii, încarcă un condensator care la rândul său alimentează
motorul ceasului.
-
Întoarcere automată. Mecanism suplimentar care armează resortul
ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere.
Primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat
de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un
sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat
un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea
la rotația în ambele sensuri ale rotorului.
-
Aviator (ceas de).
Adevăratele ceasuri de aviator sunt protejate contra câmpurilor
magnetice. Multe dintre ele sunt cronografe, au un indicator
de 24 ore și o lunetă rotitoare cu măsurarea distanței-timpului.
-
Balansier. Inel metalic care constituie organul regulator
al oricărui ceas mecanic, împreună cu spiralul balansierului.
Cele două componente determină în cea mai mare măsură precizia
unui cronometru mecanic.
-
Balansier bimetalic. Până la inventarea spiralului de balansier
auto-compensator erau folosite pentru ceasuri de mare precizie
balansiere de compensare bimetalice. Ele erau formate din doua
inele concentrice, cel exterior din alamă, iar cel interior
din oțel. Corpul balansierului era secționat în două jumătăți,
pentru a permite dilatarea inegală a celor două materiale. Sub
efectul temperaturii se schimba momentul de inerție al balansierului
bimetalic și compensa astfel variațiile datorate temperaturii
a lungimii spiralului din oțel.
-
Balancier din glucydur. Acest tip a înlocuit balansierul
bimetalic, după inventarea spiralului de balansier auto-compensator.
El este compus dintr-un aliaj de de cupru, la care s-au adăugat
3% de beriliu și circa 0,5% de nichel. El poate fi recunoscut
după culoarea sa aurie și se deosebește ușor de balansierele
mai simple, din nichel, care au culoarea argintie. Balansierele
din glucydur se pretează perfect la echilibrarea și la reglarea
de precizie.
-
Balansierul Gyromax. Este o invenție din anul 1951 a firmei
Patek Philippe. El se recunoaște după cele 8 discuri cu fante,
plasate în proximitatea inelului balansierului. Aceste elemente
permit o reglare foarte exactă a frecvenței de oscilație.
-
Benzi de Geneva. Decorație elegantă, în formă de ondulații,
a punților mecanismelor speciale.
-
Barilletul. El este motorul oricărui ceas mecanic. El se
compune dintr-o roată dințată și o cutie cilindrică, de cele
mai multe ori închisă cu un capac. In interiorul cutiei este
înfășurat resortul, elementul care acumulează energia necesară
pentru funcționarea ceasurilor mecanice.
-
Bicolor. Ceasuri a căror corp și brățară sunt realizate
dintr-o combinație de aur și inox.
-
Buletin de mers. Document oficial emis de instituții specializate
(precum COSC), care îi dă unui ceas dreptul să poarte numele
de "cronometru". Documentul certifică faptul că ceasul
a trecut cu succes unele teste severe care se referă la precizia
sa de mers (mers diurn, coeficient termic, etc.).
-
Buton (poussoir). Piesa care permite comanda funcțiunilor,
de exemplu la cronografe comandă pornirea, oprirea și punerea
pe zero a arătătorului cronografului.
- Cabochon.
O piatra prețioasă care iese în evidență pe cadran sau pe coroană.
- Cadran luminos.
Cadran care permite citirea orei chiar și în obscuritate.
În acest scop cifrele, indecșii și chiar arătătoarele sunt acoperite
cu o masă luminoasă. Radiul, foarte utilizat în trecut, a fost
înlocuit cu tritiul, mesotorium și radiotoriul.
- Calendar
anual. Calendar cu indicarea zilei, datei, lunii și, în
parte, a fazelor lunare.
- Calendar
complet. Ceas cu indicație corectă a datei, de exemplu
1 martie sau 28 februarie.
- Calendar
perpetuu (Quantiema perpetuă). Mecanism complex de calendar
care ține seama, fără corecție manuală, de diferitele lungimi
ale lunilor, până în anul 2100. Pentru ceasurile de mână,
quantiema perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele
cu armare manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele
cu întoarcere automată din 1962. Cel mai mic ceas cu calendar
perpetuu are diametrul de 23 mm.
- Calibru.
Definește dimensiunea și forma unui mecanism și a pieselor
sale. Denumirea calibrului permite o identificare exactă a ceasului,
de exemplu pentru comandarea pieselor de rezervă.
- Calibru
de manufactură. Este un calibru al anumitor firme,
numite manufacturi, care le produc de regulă în exclusivitate
pentru nevoile proprii.
- Carcasa
(cutia) ceasului. Ea servește pentru a proteja
mecanismul ceasului. Pentru ceasurile de mână se folosesc cutii
protejate contra infiltrațiilor de apă sau etanșe la apă. Există
o multitudine de diferite forme de cutii (rotunde,
ovale, rectangulare, etc.).
- Carcasa
bicoloră. Carcasă de ceas realizată dintr-o combinație de
materiale din oțel și din aur. Deseori părțile în aur sunt doar
placate (având un strat de aur depus peste un alt material).
- Ceas cu
cuarț. Cronometru electronic cu indicație analogică sau
numerică care folosește un rezonator cu cuarț ca bază de timp.
La cuarțurile moderne, frecvența standard este de 32768 Hz.
Precizia de mers standard este de +/- 1 minut pe an.
- Ceas plonjor. Etanș până la 200m. Scala
este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric.
Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcție,
pentru e exclude erorile de manipulare.
- Ceas radiocomandat.
Ceasuri cu cuarț, sincronizate automat cu emițătorul de
semnale orare DCF77 din Mainflingen, Germania, care la rândul
lui este sincronizat cu un orologiu atomic.
- Ceas etanș.
Un ceas care rezistă la transpirație, la picături de apă și
de ploaie, precum și la pătrunderea apei, dacă este scufundat
timp de 30 de minute la o adâncime de 1 m în apă. O normă ISO
fixează o limită de debit de aer de 50µg / minut, la o
diferență de presiune de 3 bar. Normele pentru ceasurile de
scufundare sunt și mai severe (1 oră la o adâncime de 100 m).
- Cloison,
cloisonné.
O tehnică specială de emailare, în care culorile diferite
sunt separate printr-un fir fin de aur.
- Complication.
Prin "complication" se înțeleg funcții suplimentare
ale unor ceasuri de mână mecanice, precum cronograf, sonerie,
deșteptător, tourbillon și altele.
- Contor de
minute. Contor cu arătătoare ale ceasurilor sportive sau
ale cronografelor, care permit contorizarea minutelor scurse
de la începutul procesului de măsură. Cele mai răspândite sunt
contoarele de 30 și de 45 de minute. Există de asemeni contoare
de 15 și de 60 de minute. La punerea pe zero a cronografului,
contorul de minute este și el pus pe zero.
- Contor de
ore. Caracteristică constructivă a unor cronografe, care
permit contorizarea orelor scurse de la începutul procesului
de măsură. În majoritatea cazurilor ele pot înregistra până
la 12 ore. La punerea pe zero a cronografului, contorul de ore
este și el pus pe zero.
- Controlul
elvețian al metalelor prețioase. Legea elvețiană din 1.8.1995
precizează următoarele titruri. Aur: 375, 585, 750, 916, 999.
Argint: 800, 925, 99. Platină: 850, 900, 950, 999. Paladiu:
500, 950, 999. Grosimea minimă pentru un strat de aur, platină
sau paladiu este de 5 microni, iar pentru argint de 10 microni.
Denumirea de calitate "Coiffe or" este rezervată placajelor
de aur de 200 microni pentru carcasele și brățările ceasurilor
de mână.
- Côtes
de Genève. Lucrări de înnobilare a părților
componente ale mecanismelor de valoare (platine, punți)
- Coroană.
Buton care permite întoarcerea unui ceas, reglarea arătătoarelor
și/sau corectarea indicațiilor de dată. Pe vremuri ea era folosită
și pentru pornirea-oprirea cronografelor.
- COSC.
Contrôl Officiel Suisse de Chronomètres. Autoritate federală
elvețiană, cu sediul social la Chaux-de-Fonds și cu filiale
la Bienne, Geneva și Le Locle, care toate realizează testări
oficiale de cronometre și eliberează certificate care corespund
preciziei mersului acestora. Abrevierea COSC există din 1973.
- Cronograf.
Prin cronograf se înțelege un ceas cu arătătoare de oră și de
minute, la care un mecanism permite, prin simpla apăsare a unor
butoane, să demareze, să oprească și sa pună la zero arătătorul
indicator al secundelor. Acest arătător se află poziționat de
obicei în centrul cadranului. Indicația timpului nu este afectată
de manipularea parții de cronograf. Cronograful cu doua butoane
s-a generalizat începând cu anii 30. Un buton permite pornirea
și oprirea arătătorului cronografului, iar cel de al doilea
este folosit în mod exclusiv pentru aducerea arătătorului la
zero. Asemenea cronografe permit măsuri prin adiționare, adică
măsurarea timpului poate fi oprită și apoi continuată de la
ultima oprire.
- Cronometru.
Ceas de precizie, a cărui precizie de funcționare a fost testată
în cadrul unui control de 15 zile de către un serviciu oficial
de orologerie (de exemplu de către COSC în Elveția). În cele
cinci poziții standard: coroana în stânga, coroana în sus, coroana
în dreapta, cadran în sus și cadran în jos, abaterea de mers
medie zilnică trebuie să rămână între -4 și + 6 secunde. Toate
ceasurile sunt testate la temperaturile de 4°, 20° și 36°. Numai
ceasurile care au trecut toate testele primesc un certificat
și pot afișa pe cadran mențiunea "cronometru".
Principalii producători de cronometre
sunt firmele elvețiene Rolex, Omega și Breitling.
- Durata de
mers. Perioada care trece de la întoarcerea completă a unui
ceas mecanic până la oprirea completă a acestuia.
- Ebauche (eboșă).
Un mecanism complet (platine, punți, roți dințate, piese în
oțel, ...) fără eșapament, balansier, spiral, barillet, cadran
și arătătoare.
- Ecran.
Cadran indicator pentru ceasurile de mână electronice, cu afișarea
numerică a orei.
- Email.
Vitrificare (depunerea unui strat) în culori pe un suport metalic,
permițând protecția și decorarea celui din urmă. Tehnica de
emailare este aplicată ceasurilor de peste 350 de ani. La începutul
secolului, un cadran în email era un "must" pentru
ceasurile de mână cu pretenții; tehnica a dispărut practic de
câteva zeci de ani, în special datorită costurilor ridicate.
- Eșapament.
Mecanismul care transmite energia de la resort către sistemul
de oscilație a unui ceas, prin mici impulsuri, și care împiedică
rotirea necontrolată a mecanismului. La o frecvență uzuală de
28000 de alternanțe pe oră, el face să avanseze sistemul de
roți dințate de 691200 de ori pe zi. În patru ani, aceasta corespunde
la peste un miliard de impulsuri, întrecând de 6 ori performanța
totală a inimii umane. In lunga istorie a ceasurilor au fost
folosite multe tipuri de eșapamente, cel mai utilizat în prezent
fiind eșapamentul cu ancoră elvețian.
- Etablissage.
Producerea și, în parte, asamblarea părților componente ale
unui mecanism sau ale întregului ceas de către specialiști.
În alte cuvinte: diviziunea muncii în producerea ceasurilor.
- Etanșeitate.
Un ceas este considerat etanș dacă rezistă la transpirație,
la picături de apă și de ploaie, precum și la pătrunderea apei,
dacă este scufundat timp de 30 de minute la o adâncime de 1
m în apă. O normă ISO fixează o limită de debit de aer de 50µg
/ minut, la o diferență de presiune de 3 bar. Normele pentru
ceasurile de scufundare sunt și mai severe (1 oră la o adâncime
de 100 m).
- Fază a lunii. Permite cunoașterea
fazei în care se află astrul nopții, chiar dacă cerul este acoperit.
este o complicație foarte populară.
- Frecvența.
Numărul de oscilații pe unitatea de timp, măsurată în Hertz.
Intr-un ceas de mână balansierul este elementul oscilant, care
oscilează la o frecvență determinată. Frecvențele standard ale
balansierelor sunt de 3 Hz (21600 alternanțe/sec), 4 Hz (28000
a/s) și mai rar 5 Hz (36000 o/s). Frecvențele mai mari permit
precizii mai mari în măsurarea timpului, dar pot duce la un
consum marit de energie și la probleme de lubrificare.
Ceasurile moderne cu cuarț oscilează
la frecvența de 32768 Hz.
- Furnituri.
Ansamblul componentelor unui ceas.
- Geamuri de
ceas. La ceasurile de mână se folosesc patru tipuri de
geamuri. Din cristal: insensibile la zgâriere, dar foarte fragile.
Din sticlă sintetică: incasabile, dar se zgârie ușor. Din sticlă
minerală: mult mai rezistente la zgâriere decât geamurile sintetice.
Din sticlă safir: insensibile la zgâriere, rezistente la rupere,
nu pot fi prelucrate decât cu utilaje speciale.
- GMT.
Greenwich-Mean-Time. Ora mondiala sau universală (UTC) la meridianul
zero din Greenwich, Anglia. Ora medie Greenwich este luată ca
referință în navigație și în comunicațiile internaționale. Adăugat
la numele de model al unui ceas, GMT arată că este vorba de
un ceas care indică zone de timp (fuse orare) diferite.
- Grand Complication.
Ceas de buzunar sau de mână foarte complicată care trebuie să
aibă cel puțin funcțiunile următoare: cronograf, quantième
perpétuel și repetiția minutelor.
- Guillochet.
Motive geometrice (linii foarte fine) gravate de mașină sau
executate de mână pe carcasa și pe cadranul ceasurilor. Când
sunt realizate de mână, aceastea fac ca ceasul să fie sensibil
mai scump.
- Habillement.
Toate elementele necesare pentru a fabrica un ceas, cu excepția
mecanismului. Deci, printre altele, carcasa, arătătoarele, cadranul,
geamul, brățara.
- Haute horlogerie. Orologerie
de vârf, de excepție. Înseamnă exclusivitate, cele mai bune
materiale, prelucrare de calitate, prețuri ridicate, nume de
prestigiu.
- Heures sautantes
(oră săritoare). Mecanisme la care ora este afișată numeric,
pe un disc care înlocuiește arătătorul de oră.
- Indicarea
secundelor. Inițial indicarea secundelor, invenție atribuită
lui Jost Burgi (1579), nu era utilizată decât la cronometrele
de precizie. Astăzi arătătorul de secundă echipează în mod natural
ceasuri de diferite tipuri.
- Incabloc.
Element de protecție împotriva șocurilor, realizat de firma
Portescap, apărut în 1933 și perfecționat în 1938.
-
-
Întoarcere automată. Mecanism suplimentar care armează resortul
ceasului, utilizând mișcarea mâinii ca forță de întoarcere.
Primul mecanism cu un sistem de întoarcere cu rotor a fost comercializat
de firma elvețiană Rolex. Întoarcerea se făcea numai într-un
sens de rotație. În 1942 fabricantul de eboșe Felsa a realizat
un angrenaj cu schimbare de viteză care a permis remontarea
la rotația în ambele sensuri ale rotorului.
-
Întoarcere manuală. Mecanisme la care resortul este armat
manual, prin rotirea coroanei.
- LCD.
Abreviere pentru "Liquid Cristal Display", indicator
cu cristale lichide. Filmele cu cristale lichide sunt folosite
în ceasurile cu cuarț numerice, datorită capacității lor de
a-și schimba gradul de reflectivitate în funcție de intensitatea
câmpurilor de comandă externe.
- Linie
(ligne, '"). Unitate de măsură
tradițională în orologerie folosită pentru a defini diametrul
unui mecanism. O linie corespunde la 2.255 mm.
- Lunetă.
Un inel pe carcasa ceasului care înconjoară geamul și îl ține
deasupra cadranului. La cronografe luneta este deseori prevăzută
cu o scară, iar la ceasurile de damă uneori cu diamante.
- Manufactură.
Un fabricant de ceasuri se poate numi astfel numai dacă el fabrică
mecanismele și le folosește în ceasurile produse. Adevăratele
manufacturi, cu marci de ceasuri proprii, sunt rare și se pot
număra pe degetele de la ambele mâini. Exemple de manufacturi:
Audemard Piguet, IWC, Patek Philippe, Rolex, Zenith.
- Mecanism
dublu. Ceas de mână cu două mecanisme diferite. Această
tehnică este utilizată pentru a indica timpul pentru două fuse
orare diferite.
- Minut.
Odată cu introducerea ceasurilor cu roți dințate, ziua civilă
a fost împărțită în 24 de ore de lungimi egale. Ora a fost la
rîndul ei împărțită în 60 de minute, bazat pe o tradiție de
pe vremea Babilonului, unde se folosea sistemul de numărare
sexagesimal (baza de numărare fiind 60, și nu 10 - care corespunde
sistemului de numărare centesimal).
- Organ regulator.
În ceasurile mecanice organul regulator se compune din balansier
și din spiralul balansierului. Acționînd împreună, ele asigură
un mers cât mai regulat posibil.
- Oțel inoxidabil.
Aliaj de diferite metale: oțel, nichel și crom, cu adaosuri
de molibden sau de tungsten. El nu se oxideaza, prezinta o mare
rezistență și este antimagnetic, este însă relativ dificil de
prelucrat.
- Poinçon de Genève.
Aceasta este o ștampilă de calitate introdusă în anul 1886.
Această indicație poate fi purtată doar de ceasurile produse
în cantonul Geneva. Regulamentele prescriu de asemeni o calitate
deosebită a execuției.
- Plonjor (ceas). Etans pânâ la 200m.
Scala este prevăzută cu o marcare care poate fi citită în întuneric.
Inelul de ajustare al acesteia se poate roti numai într-o direcție,
pentru e exclude erorile de manipulare.
- Precizie.
Ceasul este unul dintre instrumentele de măsură cele mai precise.
Un mecanism care se abate în fiecare zi (86400 sec) cu mai puțin
de 30 sec are un factor de eroare aritmetică de 0,035%, sau,
în alți termeni, o precizie de 99,965%. Cronometrele controlate
oficial pot avea abateri foarte mici, de ordinul a 0,005%.
- Private label. Termen în limba engleză
care desemnează firmele specializate care produc ceasuri pentru
terți. Procesul poate să cuprindă toate fazele, începând de
la design și până la livrare și marketing.
- Quantiema
perpetuă (calendar perpetuu). Mecanism complex de calendar
care ține seama, fără corecție manuală, de diferitele lungimi
ale lunilor, până în anul 2100. Pentru ceasurile de mână quantiema
perpetuă există din 1927 (Patek Philippe). Modelele cu întoarcere
manuală, produse în serie, există din anul 1941, cele cu întoarcere
automată din 1962. Un exemplu de ceas cu calendar perpetuu este
Grande
Chronomaster XXT Quantième Perpétuel
a manufacturii elvețiene Zenith.
- Ratrapantă
de cronograf.
Este un arătător suplimentar, folosit pentru a măsura doua evenimente
care încep în același timp, dar care au durate diferite. Arătătorul
ratrapant este cuplat sub arătătorul cronografului, pe același ax,
printr-un mecanism suplimentar, de o mare complexitate și ca
atare foarte greu de realizat. Un buton special permite oprirea
ratrapantei și citirea timpului intermediar corespunzător.
Următoarea apăsare a butonului special are ca efect deplasarea
rapidă a arătătorului ratrapant sub arătătorul cronografului,
care, astfel, este ajuns din urmă din mers, întrucât el
a continuat să se rotească. Această operație poate fi repetată
ori de câte ori se dorește. Primele cronografe cu ratrapantă
au apărut în 1883. Ceasurile de mână cu ratrapantă sunt cunoscute
din 1920. Ceasurile mecanice dotate cu un astfel de mecanism
sunt destul de rare și de o valoare deosebită, aceasta datorită
gradului mare de dificultate a realizării lor.
- Reglaj.
Regalarea preciziei unui mecanism în diferite poziții și la
diferite temperaturi. Pentru reglajul obișnuit a unui ceas de
mână, se controlează ceasul în două poziții (cadran în sus și
coroana în sus). Se ajunge astfel la diferențe de mers de maximum
30 sec /zi. Reglarea de precizie se face în urma unor măsurători
în 5 poziții diferite, iar controlul se face la 3 temperaturi
diferite (4°, 20°, 36°).
- Réhaut. Margine în jurul cadranului, sub geam. Poate
fi folosit pentru prezentarea unor date tehnice. Trăiește în
prezent o renaștere, fiind folosit pentru a aduce elemente de
design suplimentare.
- Repetiție
(ceas cu).
Anunțarea acustică a elementelor timpului. Există diverse repetiții.
Repetiția de minut bate orele, sferturile de oră și minutele.
Unele bat de la sine, altele la apăsarea pe un buton. Pentru
a deosebi de exemplu orele și minutele, por fi emise sunete
de diferite înălțimi.
- Resort (arc).
Resortul este elementul care livrează energia necesară celorlalte
elemente ale ceasului mecanic. El este fixat de barillet și
de arborele bariletului. Din anul 1945 sunt folosite în fabricarea
resorturilor aliaje speciale de fier-nichel-crom, cu adaosuri
de cobalt-molibden-glucinium. Aceasta le face incasabile, rezistente
la deformații și practic antimagnetice. Ele sunt formate dintr-o
lunga bandă elastică și sunt rulate în formă de spiral. Pe măsură
ce resortul de dezarmează, cuplul livrat scade, ceea ce influențează
precizia mersului. La ceasurile cu remontare automată cuplul
rămâne practic constant pe durata funcționării, dacă ceasul
este purtat în mod regulat.
- Retrogradă
(afișare).
Afișarea retrogradă a minutelor este cuplată de o oră săritoare.
Un arătător de minute parcurge o scala în sens retrograd (sens
invers de rotație în raport cu acele unui ceas obișnuit) și
când ajunge la zero, ora, afișată numeric într-o fereastră,
avansează cu o unitate. Apoi indicatorul de minute sare înapoi
la începutul scalei sale.
- Rezervă de
mers.
Timpul rămas, după întoarcerea totală a ceasului, până când
arcul ceasului se găsește total relaxat și ceasul se oprește.
Rezerva de mers poate să fie indicată în diverse feluri pe cadran.
- Rubine (Jewels).
Au fost folosite pentru prima oară de orologerii britanici pentru
a reduce frecarea axelor rotitoare în ceas și a mări longevitatea
acestora. Rubinele sintetice sunt folosite în mecanismele
de ceas din anul 1902.
- Scală tahimetrică.
Este o scală realizată pe cadranele cronografelor, care
permite determinarea fără dificultate a vitezelor medii. Pentru
aceasta trebuie parcursă o distanță cunoscută, de obicei de
un kilometru sau de o milă. La punctul de plecare, de exemplu
o bornă de kilometraj pe autostradă, se apasă pe butonul cronografului,
și se mai apasă o dată când distanța respectivă a fost parcursă.
Arătătorul cronografului indică în acel moment pe scala tahimetrică
viteza medie cu care a fost parcursă distanța respectivă.
- Scară telemetrică.
Scară pe cadranul cronografelor pentru citirea directă a distanței.
Baza de calcul este diferența de viteză între lumină (considerată
instantanee) și sunet. De exemplu pe câmpul de luptă soldații
pot să determine distanța până la tunurile adversarilor prin
cronometrarea timpului între lumina apărută la pornirea obuzului
și recepționarea zgomotul provocat de explozie.
- Scara hectometrică.
Scară a cronografului care permite calculul debitelor fluidelor.
- Schelet
(ceas). Cadranul sau fundul ceasului permit vizionarea liberă
a interiorului ceasului. La asemenea ceasuri părțile componente
ale mecanismului sunt fabricate cu deosebită grijă.
- Secundă mică
(petite seconde) sau secundă periferică. Arătător de secundă
excentric, care la ceasurile de mână se află de cele mai multe
ori la ora 6. Există și modele cu secunda periferică la ora
9.
- Secundă centrală.
Arătător de secundă care se află în centrul cadranului.
- Sonerie automată.
Sonerie care începe să emită semnale sonore în mod automat.
În funcție de sistem, orele (marea sonerie) și sferturile de
oră (mica sonerie) sunt semnalate acustic la trecerea prin momentele
respective. Ceasurile de mână cu sonerie automată există abia
de circa zece ani.
- Sonerie cu
repetiție. Există ceasuri cu repetiție la un sfert de oră,
la o optime de oră, la 5 minute și la un minut. Soneria își
obține energia dacă se apasă pe un buton și dă atunci un semnal
sonor, în măsura în care momentul prevăzut a fost atins.
- Spiral. Este
"sufletul" oricărui ceas mecanic, un resort spiralat
care face ca balansierul să se deplaseze regulat pe cele două
direcții de rotație. Prin variația lungimii spiralului se modifică
durata oscilațiilor balansierului.
- Spiral autocompensator.
A fost inventat la începutul anilor 30 și este format dintr-un
aliaj inteligent de diferite metale care compensează în mod
eficace variațiile datorită fluctuațiilor de temperatură.
- Spiral Breguet.
Abraham-Louis-Breguet a fost primul care a recunoscut semnificația
unei spire externe, necesară pentru "respirația" spiralului
și pentru asigurarea izocronismului.
- Swiss Made.
Această denumire poate fi folosită dacă mecanismul este din
Elveția și dacă punerea în carcasă (emboîtage) și controlul
final au fost făcute în Elveția. Un mecanism este considerat
elvețian dacă componentele de fabricație elvețiană reprezintă
cel puțin 50% din valoarea ceasului, fără a lua în considerație
costurile de montare.
- Tahimetru.
Scară de pe cadranul sau de pe luneta unui cronograf, cu ajutorul
căreia se pot măsura vitezele.
- Tourbillon.
Construcție inventată în 1795 de către Abraham-Louis-Breguet,
care permite compensarea erorilor datorate acțiunii forței de
gravitație asupra sistemului oscilant (balansier și spiral).
În ceasul tourbillon sistemul oscilant este plasat într-o cușcă,
care se rotește lent în jurul axei proprii.
Un
Glosar în limba franceză poate fi consultat pe Web apăsând
aici
(nu garantăm accesibilitatea pe termen lung prin acest link, pagina
fiind situată în exteriorul sitului nostru).
|
