Ulysse Nardin - Marine Torpilleur

ULYSSE NARDIN - Marine Torpilleur

Cum procedezi astăzi dacă îţi propui să ajungi într-un anumit loc, fie pentru o întâlnire cu cei dragi, pe care nu i-ai mai văzut demult, sau pentru vacanţa de vară pentru a vizita obiective turistice noi?

Deschizi telefonul şi setezi locaţia unde doreşti sa ajungi într-o aplicaţie a acestuia. Si gata, poţi porni la drum!

Sistemele informatice din zilele noastre ne ajuta foarte mult în orice moment, însă este posibil sa nu funcţioneze corect sau să se blocheze cand ti-e lumea mai dragă..

Totusi, noi te invităm cu drag în locaţia aflată la latitudinea 44°26'32.8"N si longitudinea 26°05'41.5"E.

Cum vei face ca sa poţi ajunge?

Latitudinea şi longitudinea sunt coordonate geografice si ne ajuta sa determinam poziţia oricărui punct de glob. Însă pană la introducerea acestora a fost cale lungă. Ele sunt exprimate in grade de arc, minute si secunde.

Dacă ne imaginăm Pământul - într-un plan ce include centrul său - ca pe un cerc pe care apoi îl împărţim în 360 de părţi egale, micul sector de cerc format de razele care delimitează fiecare a 360-a parte, formează un unghi de 1 grad. Iar un minut de arc este unitatea de măsură unghiulară egală cu a saizecea parte dintr-un grad, fiind notat cu semnul ' - numit prim. La rândul său minutul de arc este împărţit în 60 de secunde de arc, notate cu semnul " - secund.

Pentru navigatorii mărilor şi ai oceanelor minutul de arc are o semnificaţie cat se poate de precisă: o milă marină. Dacă vom împărţi lungimea Ecuatorului de 40.075 km la 360 pentru a determina un grad arc şi apoi la 60 pentru a determina lungimea unui minut arc pe Ecuator, vom obţine dimensiunea unei mile marine, si anume 1,855 m.

Măsurătorile mai exacte ale lungimii Ecuatorului au determinat lungimea unei mile marine la 1,852 m în Sistemul Internaţional de măsură. In plus, unitatea de măsură a vitezei pe apa este nodul (knot, engl.), definit ca viteza cu care o navă parcurge o milă nautică într-o oră.

Latitudinea unui punct de pe suprafaţa Pământului este unghiul dintre planul ecuatorial şi linia dreaptă care trece prin acel punct şi prin centrul Pământului. Punctele care au aceeaşi latitudine formează cercuri care se numesc paralele deoarece sunt paralele cu Ecuatorul şi unele cu altele. Longitudinea unui punct de pe suprafaţa Pământului este unghiul de la est sau vest al unui meridian de referinţă faţă de un alt meridian care trece prin acel punct. Observatorul din Greenwich (Marea Britanie) este considerat punctul internaţional cu longitudine 0 grade. Liniile de longitudine constantă sunt numite meridiane. Meridianul care trece prin Greenwich este meridianul primar sau meridianul zero.

Spre deosebire de paralele, toate meridianele sunt semicercuri complete şi nu sunt paralele: ele se intersectează la Polul Nord şi la Polul Sud. Combinând aceste două unghiuri, poate fi specificată poziţia în plan a oricărui punct de pe Pământ.

În vremurile în care nu exista GPS iar temerarii cutezători care infruntau apele necunoscute ale mărilor şi oceanelor lumii au descoperit noi continente, ei au reuşit să treacă prin cele mai înfricoşătoare strâmtori şi să deseneze coastele pământurilor pe lângă care navigau folosind instrumente de navigaţie ce necesitau o acuitate vizuală excelentă şi o stăpânire bună a ştiinţelor matematice. Până la mijlocul anilor 1750, navigaţia precisă pe mare, fără vedere a uscatului, a fost o problemă nerezolvată din cauza dificultăţii de a calcula longitudinea. Navigatorii puteau determina latitudinea măsurând unghiul Soarelui la prânz, când atinge punctul cel mai înalt pe cer sau, în emisfera nordică, să măsoare unghiul lui Polaris, Steaua Nordului, faţă de orizont - de obicei în timpul crepusculului. Dar pentru a-şi găsi longitudinea aveau nevoie de un standard de timp care să funcţioneze cu precizie la bordul unei nave. Şi astfel a fost creat cronometrul marin.

Un cronometru marin este un ceas de mare precizie care este transportat pe o navă şi este folosit la determinarea poziţiei navei prin navigaţia astrală. Este folosit pentru a determina longitudinea prin compararea Greenwich Mean Time (GMT) cu ora de la locaţia curentă găsită din observaţiile corpurilor cereşti. Când a fost dezvoltat pentru prima dată în secolul al XVIII- lea, cronometrul marin a fost o realizare tehnică majoră, deoarece cunoaşterea exactă a timpului într-o călătorie lungă pe mare era vitală pentru navigaţia de la acea vreme, lipsită de alte "ajutoare" electronice sau de comunicaţii.

Începând cu 1820, Observatorul Regal Britanic din Greenwich a testat cronometrele marine într- un program de probă sau "concurs de cronometre" susţinut de Amiralitate, menit să încurajeze îmbunătăţirea cronometrelor. Producătorii de cronometre marine au colaborat cu observatoarele astronomice pentru a efectua evaluări ale acurateţei ceasurilor lor. Odată ce mecanismele mecanice ale ceasului au dezvoltat o precizie suficientă pentru a permite o navigaţie marină cu acurateţe adecvată, aceste evaluări independente ale terţilor s-au dezvoltat prin "competiţii de cronometru" la observatoare astronomice precum Observatorul Neuchâtel, Observatorul Geneva, Observatorul Besançon, Observatorul Kew, Observatorul Naval German din Hamburg sau Observatorul Glashütte.

Cronometrele marine ale navei erau cele mai exacte ceasuri mecanice portabile produse vreodată. Ele au servit, alături de sextant, pentru determinarea locaţiei navelor pe mare. Naţiunile care aveau flota de nave maritime au investit o mulţime de bani în dezvoltarea acestor instrumente de precizie, deoarece cei care puteau identifica cu precizie locaţia lor pe mare erau cei care controlau oceanele. De multe ori precizia şi sincronizarea sunt mai importante decat puterea sau viteza. De aceea măsurarea timpului era atât de valoroasă.

Cronometria marină, care necesită cel mai înalt nivel de calificare dintre toate creaţiile orologere, a fost domeniul unic al lui Ulysse Nardin încă din 1846. Numai cronometrele marine care treceau testele de mers puteau fi folosite pe puntea navelor. La acea vreme, un cronometru de punte era, pentru acea navă, la fel de esenţial ca un GPS pentru un instrument strategic sau un sistem radar actual pentru o navă de luptă. Acea istorie marină vibrantă a dus la crearea emblematicului cronometru marin Ulysse Nardin, expresia supremă a performanţei tehnice şi a designului elegant.

Ulysse Nardin Marine Torpilleur este noua generaţie de cronometre realizate pentru epoca modernă. Numit după navele mici şi rapide, a căror agilitate le asigura că puteau depăşi cu uşurinţă nave mai mari şi mai puternice, acesta este un ceas pentru exploratorii contemporani. O versiune mai uşoară şi mai fină a emblematicului cronometru marin Ulysse Nardin, Marine Torpilleur este creat pentru aceia dintre noi care preţuiesc nu doar libertatea dar şi spiritul de aventură.

Acest instrument de precizie poartă codurile istorice ale cronometrelor marine Ulysse Nardin: carcasa de dimensiune 42 mm, luneta canelată, fereastra de dată, cifrele romane şi cele doua subcadrane - cel de la ora 12 unde este afişată rezerva de mers a ceasului şi cel de la ora 6 pentru secundarul periferic. Fiecare model, echipat cu un esapament de siliciu, are un aspect distins şi un design uşor recognoscibil, ce poartă moştenirea şi codurile istorice ale mărcii.

Dacă ai reuşit să-ţi setezi locaţia cu cele două coordonate date mai sus este foarte bine, dacă nu, îţi spunem direct: vino la Orologeria GALT Enescu pentru a naviga in lumea cutezătoare a brandului Ulysse Nardin!

Vă invităm să ne contactaţi folosind Formularul de contact protejat.