| |
Ideile mari vin simplu. Dar nu este întotdeauna ușor să fie puse în practică!
Spre sfârșitul anilor ' 60 ai secolului trecut începuse să fie clară tendința de scădere a interesului pentru cronografele mecanice cu întoarcere manuală, și aceasta datorită faptului că ceasurile automatice începuseră să prindă teren din ce în ce mai mult. Dar ceasurile automatice nu aveau mecanism cronograf. Deși compania Heuer (TAG nu făcea parte din numele său la acel moment) era furnizor oficial al guvernului american și avea comenzi solide pentru ceasuri mecanice cu cronograf care să reziste la o cădere de trei metri pe o podea din lemn de esență tare, fără a suferi daune, echipa sa de conducere a decis să meargă pe tendințele vremii și a demarat împreună cu alți trei parteneri din industrie (Buren, Breitling și Dubois-Depraz) un proiect de dezvoltare a unui mecanism automatic cronograf, intitulat Project 99.
Heur începuse deja să caute o soluție și examinase potențialul primului mecanism cu microrotor care a apărut, fabricat de Buren Watch Company în jurul anului 1963. Cu toate acestea, când a fost adăugată și partea de cronograf, întregul mecanism a devenit incredibil de gros și proiectul a fost amânat. În momentul în care Buren a lansat noul sau mecanism cu microrotor, mai subțire, la Târgul de ceasuri și bijuterii de la Basel, în 1967, Heuer s-a alăturat echipei împreună cu Dubois-Dépraz, unul dintre cei mai de încredere furnizori ai sai, și au studiat fezabilitatea utilizării noului microrotor Buren combinat cu un modul de cronograf realizat de Dubois-Dépraz, și folosit cu succes de Heuer în cronometrul "Monte Carlo" cu contorul de 12 ore. Proiect 99 începea să prindă contur și să facă față noilor provocări ale pieței.
Un detaliu picant al noului cronograf automatic a fost că cel mai bun loc pentru coroană era în partea stângă a carcasei, în timp ce până atunci coroana ceasului se afla în poziția ei tradițională, pe partea dreaptă a carcasei. Inițial toată lumea a crezut că o coroană pe partea stângă a ceasului arăta într-adevăr ciudat, dar apoi Jack Heuer a decis să o transforme într-o trăsătură exclusivă și distinctivă. Având coroana în stânga, Heuer spune de fapt: "Acest cronograf nu are nevoie de întoarcere în fiecare zi pentru că este automatic. Coroana este folosită doar pentru setarea orei sau ajustarea ei dacă aceasta variază cu un minut după o anumită perioadă de timp, iar pentru aceast lucru purtătorul își scoate oricum ceasul." Această declarație a avut sensul scontat și a fost foarte puternica.
Ideile mari vin ușor și simplu. Odată proiectul mecanismului finalizat, trebuia aleasă carcasa care să-l adăpostească la lansarea pe piață. Candidații erau desigur colecțiile Carrera și Autavia, dar carcasa de Carrera trebuia redesenată pentru a putea primi noul mecanism.
Deși unele dintre primele încercări de a face ceasuri rezistente la apa au fost făcute cu ceasuri pătrate, dreptunghiulare sau sub formă de pernă - de exemplu Omega Marine sau Rolex Oyster 1926 - acestea nu au avut o rezistență la apă de același nivel cu rezistența obținută folosind carcasele de ceas rotunde din anii cincizeci și șaizeci. La compania HEUER fusese deja luată decizia, în jurul anului 1941, de a produce numai cronografe rezistente la apă, deoarece orice apă care pătrunde în carcasa unui cronograf și ajunge la mecanism provoacă daune grave, care sunt foarte costisitoare de reparat.
Într-o zi, un reprezentant al unuia dintre cei mai renumiți furnizori de carcase de ceasuri, compania Piquerez, cea care a brevetat și carcasa " super-compressor", situată la Bassecourt în Jura, a venit la sediul Heuer într-una dintre vizitele sale regulate pentru a prezenta cele mai recente mostre de carcase Piquerez sub formă de machetă. Atenția domnului Jack Heuer a fost captată în special de noua carcasa pătrată, brevetată, pe care Piquerez o dezvoltase, subliniind faptul că era complet rezistentă la apă. Jack Heuer a realizat imediat că era ceva special pentru că, până la acea dată, carcasele pătrate erau folosite doar pentru ceasurile elegante "de ocazie", deoarece era imposibil să se realizeze o carcasă pătrată complet rezistentă la apă.
Iar... Heuer nu ducea lipsă de idei... Forma pătrată specială a fost pe placul tuturor și Jack Heuer a putut negocia o înțelegere cu Piquerez care a asigurat utilizarea exclusivă a designului carcasei pentru cronografele HEUER.
Astfel, la târgul de la Basel din 1969 a fost lansat modelul Monaco, primul cronograf automatic din lume, echipat cu acum faimosul Calibru 11, cu carcasă etanșă de formă pătrată. Numele a fost preluat de la marele premiu de Formula 1 de la Monaco, tocmai pentru a-l poziționa ca pe un cronograf sport pentru fanii curselor automobilistice.
"Am vrut să creăm un produs remarcabil și inovator, ceva avangardist", a declarat atunci Jack Heuer. El era convins, de altfel, că inovațiile revoluționare au nevoie de un design care să iasă în evidență, și a avut dreptate. Monaco a fost exact așa: un ceas inovator ce folosea mecanismul revoluționar automatic cronograf cu microrotor și care avea un design nonconformist, devenit iconic, al carcasei pătrate, etanșe, a cărei coroană era pusă "arogant" pe partea stângă pentru a arăta că ceasul nu are nevoie de întoarcere manuală.
Dar Heuer Monaco Caliber 11, aflat în centrul Proiectului 99, a devenit mai mult decât primul cronograf automatic într-o carcasă pătrată, rezistent la apă, ci el a ajuns să fie ceasul iconic al celebrului actor Steve McQueen, supranumit și "The King of Cool", model pentru generații întregi de fani ai sporturilor cu motor, ai orologeriei și ai celei de-a șaptea arte!
De data aceasta însă lucrurile nu au venit chiar atât de simplu... ci mai degrabă s-au constituit într-o înșiruire de întâmplări venite una după alta, de al căror rezultat ne bucurăm și astăzi!
Agentul american al lui Heuer în SUA, Don Nunley, devenit șef cu recuzită pentru filmul Le Mans, l-a sunat urgent pe Jack Heuer, dându-i această veste și rugându-l să îl ajute cu toată aparatura folosită în cronometrarea curselor de mașini. După mai multe peripeții privind livrarea acestora la Le Mans în Franța, după 10 zile un alt telefon îl anunța pe Jack Heuer că vor începe filmările, iar Steve McQueen trebuia să poarte un ceas în film.
Compania de film angajase doi șoferi profesioniști de mașini de curse cu scopul de a-l antrena pe Steve McQueen pentru a conduce incredibilul de rapid Porsche 917. Unul dintre cei doi era Jo Siffert, prieten cu Jack Heuer și mare fan al ceasurilor acestuia. Cu o zi înainte să înceapă filmările, unul dintre directorii de producție, Robert Rosen, l-a informat pe Steve McQueen că a doua zi acestea vor începe și l-a rugat să-și aleagă un costum de curse. Se pare că Steve McQueen i l-a arătat pe Jo Siffert și i-a spus că vrea să arate exact ca el. Așa că Jo a luat un costum de curse alb de-al său care avea logo-ul Heuer în dreptul inimii și i l-a dat lui Steve McQueen.
Apoi a venit momentul alegerii ceasului! The King of Cool a ales dintre ceasurile prezentate noul Monaco, fără să știe că acest model era singurul din care Don Nunley, agentul Heuer în America, avea în stoc trei piese identice. Era nevoie de trei pentru că un ceas ar fi fost folosit în fotografiile și filmările live, unul ar fi folosit în realizarea fotografiilor publicitare, iar al treilea era necesar ca rezervă în cazul în care celelalte s-ar fi putut deteriora. În plus, dacă costumele de curse ale lui Jo Siffert aveau logo Heuer pe ele, era absolut normal ca pilotul să poarte și un cronograf Heuer pe încheietura mâinii!
Erau timpuri de pionierat ale marketingului prin "influenceri"! De altfel ceasurile Heuer folosite cu acel prilej au fost oferite cadou sau cumpărate la prețuri special reduse, între 30-70 dolari (de la prețul original de 200 dolari).
Știți cu ce valoare s-a vandut la casa de licitație Phillips la New York unul din ceasurile purtate de Steve McQueen ?
Este cel mai scump ceas Heuer vândut vreodată și a fost adjudecat în 2020 în cadrul licitației "Racing Pulse" a casei de licitație Phillips la New York pentru suma totală de 2.208.000 dolari!
Cele peste 2 milioane au recompensat valoarea unui Heuer Monaco ce a fost purtat de Steve McQueen în 1970 la filmările pentru iconicul film Le Mans. Ceasul fusese oferit drept cadou mecanicului șef al filmului, care a fost și mecanicul personal al lui McQueen, omnul Haig Alltounian, chiar de către Steve McQueen la sfârșitul filmărilor.
Unicitatea piesei și a poveștii sale sunt elementele cheie ce definesc valoarea acesteia.
Astăzi TAG Heuer oferă împătimiților sporturilor cu motor, fanilor lui Steve McQueen și chiar iubitorilor de ceasuri vintage modelul Monaco Calibre 11, în versiune modernizată cu masa oscilantă centrală, coroana pe partea stângă a carcasei, opusa butoanelor, cadran cu indexe orizontale și cronograf bicompax cu totalizator de minute.
În plus, odată cu aniversarea, în 2019, a 50 de ani de la apariția ceasului Monaco, când a prezentat noul Monaco cu mecanismul Heuer 02 în interior, TAG Heuer oferă în carcasa iconică pătrată de 39 mm un cronograf TriCompax cu totalizator de ore si minute. De această dată cu coroana și butoanele pe partea dreaptă a carcasei, cu o rezervă de mers dublă (80 de ore), el se adresează și acelora dintre noi care își doresc un ceas iconic cu istorie frumoasă dotat și cu cel mai performant mecanism cronograf automatic manufacturat de Tag Heuer. Acesta este Monaco Calibre Heuer 02.
Sunt multe ocazii în care poți întâlni ceasuri care te atrag. Puține însă sunt acelea în care întâlnești modele unice și iconice, ale unor branduri cu istorie bogată și, în plus și cu o poveste ascunsă despre cei care le-au creat sau le-au purtat.
Și cu siguranță, dacă te vei uita cu mare atenție și vei știi cum să găsești acea comoară ascunsă în cutia timpului, tot el, timpul, îți va dovedi la un moment dat că ai făcut și o investiție excelentă!
Tot ce trebuie să faci este să cauți cu atenție poveștile din spatele fiecărui model de ceas!
Vino acum la Orologeria GALT să afli câteva din poveștile ce dau valoare reală ceasurilor iconice ale lumii orologere!
Vă invităm să ne contactați folosind Formularul de contact protejat.