Ceasurile VHP (Very High Precision = foarte înaltă precizie) au fost introdus de către firma Longines cu circa zece ani în urma. Ele reprezentau atunci şi continuă să reprezinte şi acum cele mai precise ceasuri cu funcţionare independentă, adică nesincronizate de baze de timp externe.

În prezent există două metode de bază pentru a asigura o mare stabilitate a indicaţiei timpului:

• Ceasuri sincronizate prin semnale radio, semnale modulate de o baza de timp foarte precisă şi apoi decodate în interiorul ceasului. Acestea sunt cele mai precise ceasuri, dar au dezavantajul că trebuie să se afle în raza de acţiune a emiţătoarelor zise orare, ceea ce nu este cazul pe majoritatea punctelor de pe suprafaţa  Pământului. Situaţia se va schimba când tehnici de recepţie/decodare a semnalelor orare provenite de la sateliţi se va perfecţiona şi răspândi.

• Ceasuri cu cuarţuri zise termostatate, la care ne vom referi mai jos.

Cuarţurile oscilante reprezintă bazele de timp ale ceasurilor electronice moderne. Frecvenţa lor de oscilaţie este foarte constantă în timp, depinde însă de temperatura la care funcţionează cuarţul, aceasta deoarece cristalele de cuarţ, ca orice corp solid,  îşi schimbă dimensiunile fizice la variaţii ale temperaturii, iar variaţiile dimensiunilor fizice au drept consecinţă modificarea frecvenţei de oscilaţie. Această variaţie poate fi fie redusă prin:

•  tăierea (decuparea) cristalului de cuarţ încât să aibă o variaţie mai mică a frecventei la schimbarea temperaturii. Acest lucru este realizat pentru toate cuarţurile orologere de calitate.

•  păstrarea constantă a temperaturii la care funcţionează cuarţul

• compensarea variaţiei frecvenţei de oscilaţie cu temperatura prin mijloace electronice.

În al doilea caz, cuarţul este adus la o temperatură cu 20 - 30 grade mai mare decât temperatura maximă pe care o poate atinge mediul ambiant. Metoda este folosită curent pentru aparate de laborator, pentru care există în permanenţă suficientă energie electrică disponibilă pentru a încălzi (şi deci termostata) cristalul de cuarţ şi elementele de bază ale circuitului oscilant.

Cea de a treia metodă este cea care poate fi aplicată în mod practic la ceasurile de mână. Pentru: termocompensarea cuarşului este necesar ca:

• temperatura efectivă la care funcţionează cuarţul să fie în permanenţă măsurată. De aceea modulele electronice ale ceasurilor VHP au un senzor de temperatură încorporat.

• caracteristica termică (variaţia frecvenţei oscilatorului cu temperatura) a cuarţului trebuie cunoscută cu o mare precizie.

O variaţie a mersului ceasului de numai ±10 secunde/an (iar un an are cam 30 de milioane de secunde, motiv pentru care ceasurile necompensate pot atinge o variaţie de 2 minute/an) poate fi obţinută numai dacă fiecare oscilator în parte este etalonat (măsurat în funcţie de variaţia lui proprie în raport cu temperatura), iar rezultatele sunt înregistrate în nişte registre de memorie aflate pe fiecare modul electronic, pentru a fi folosite în permanenţă în cadrul acţiunii de compensare a variaţiei frecvenţei.

Pentru a vă da o succintă idee asupra dificultăţii de a etalona într-o producţie de serie modulele respective, vă descriem succint cum decurge procesul de etalonare. Un număr important de module este introdus pe rând în trei camere destul de mari, aflate la trei temperaturi diferite. În acele camere modulele iau temperatura aerului, o temperatură care trebuie să rămână constantă, timp de câte 8 minute, în limita a ±0.02 grade Celsius. Această cerinţă este foarte greu de satisfăcut în aer, mai ales când este vorba de volume mari, dar totuşi acest lucru a fost realizat! Odată ce modulele au atinse temperaturile constante menţionate. fiecare modul este măsurat la acele trei temperaturi precis cunoscute şi care practic nu variază, parametrii corespunzători fiind apoi stocaţi în memoria fiecărui modul. Chipul de pe modul poate apoi aplica în timp real corecţia care trebuie introdusă pentru o temperatură de funcţionare dată, temperatură măsurată, aşa cum am mai precizat, de senzorul aflat pe modul.

Ce îi lipsea însă acestui ultra-precis ceas era un calendar pe măsură, adică unul care să fie practic perpetuu. Bateria de litiu de a treia generaţie, arătată mai sus, îi asigură o funcţionare de minimum 10 ani, astfel încât are sens ca ceasul să aibă "inteligenţa" să ştie că de exemplu luna ianuarie are 31 de zile, iar februarie trei ani la rând are 28 de zile, iar in al patrulea an (numit bisect) 29 de zile.

Pentru aceasta a fost necesar ca Longines sa dezvolte un calibru special, numit L546, pilotat de un chip conţinând aproape 15000 de transistoare (faţă de cele 1000 de transistoare pe care le conţine un chip de ceas obişnuit). Calendarul perpetuu a fost astfel programat să funcţioneze fără nici o intervenţie până pe data (cu totul specială) de 28 februarie 2100.

 Vă rog să observaţi cifrele romane pe cadranul pe care sunt plasate zilele lunii. Ele reprezintă ciclul de patru ani al anilor care se scurg şi includ câte un an bisect. Aceste cifre sunt puse pe cadran pentru a permite memorarea anului curent din ciclu, atunci când trebuie schimbată bateria (adică în principiu o dată la 10 ani). De altfel ceasul are şi o funcţie EOL (End Of Life = sfârşit de viaţă), care arată că bateria este descărcată şi trebuie înlocuită. În cazurile (care se întâmplă rar!) când se ajunge la această situaţie, secundarul ceasului începe să facă salturi de câte 4 secunde (în loc de una), indicând sfârşitul ciclului de viaţă de 10 ani a bateriei şi economisind de asemeni energia acesteia.

În ciuda tehnologiei sale complexe, Flagship VHP Perpetual Calendar a fost realizat astfel încât să fie foarte uşor de utilizat. Datorită celor 4 poziţii ale coroanei (vezi imaginea a doua de mai sus), ajustările se fac foarte simplu. De exemplu pentru a ajusta zonele de timp sau pentru a se face corecţia pentru ora de vară sau de iarnă, indicatorul de oră sare, în paşi succesivi, înainte sau înapoi, fără a afecta indicaţia minutelor sau a secundelor. În ceea ce priveşte calendarul, el este sincronizat în mod automat la miezul nopţii.

În consecinţă suntem convinşi că acest ceas satisface în cel mai înalt grad dorinţele de precizie, autonomie şi independenţă ale celor mai "pretenţioşi" dintre amatorii de exactitudine în materie de timp şi de aceea putem să îl recomandăm cu încredere şi cu căldură tuturor celor interesaţi.

Către Etanşeitatea ceasurilor >

E-mail: info
Tel.: 231 45 66 Fax:  231 29 80 
Copyright © 2003 - 2007 by Galt orologerie elveţiană. 
All rights reserved worldwide.
Ultima modificare: 09-09-2007