| |
Știți oare ce se întâmplă atunci când măiestria cinematografică întâlnește orologeria de înaltă clasă? Cinematograful învață să spună timpul și coboară cu privirea pe încheietura mâinii.
Există filme care ne distrează, filme care rămân în memorie și, extrem de rar, filme care devin parte din vocabularul nostru cultural. "Nașul" aparține acestei ultime categorii.
Lansat în 1972, capodopera lui Francis Ford Coppola a reușit ceva extraordinar: a transformat o poveste despre familie, putere, loialitate și ambiție într-un limbaj cinematografic de sine stătător. Doi ani mai târziu, "Nașul II" a mers și mai departe. În loc să repete pur și simplu succesul precursorului, Coppola a construit o narațiune complexă, în care trecutul și prezentul, tatăl și fiul, ambiția și consecințele ei coexistă în aceeași poveste. A devenit prima continuare a unui film (prima parte a doua a unui film) din istorie care a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film, o performanță ce confirmă cât de excepțional a fost acest al doilea capitol.
Și poate tocmai de aceea numele "The Godfather II" se potrivește atât de firesc în lumea orologeriei de excepție. Pentru că marea orologerie, cea de înaltă clasă, și marele cinema (marea artă cinematografică) au ceva fundamental în comun: amândouă vorbesc, în esență, despre timp. Cinematograful îl înregistrează. Un ceas mecanic îl măsoară. Dar cele mai reușite creații din ambele domenii merg mai departe, îi dau timpului emoție.
Există un obiect care leagă direct mitologia "Nașului" de lumea ceasurilor de lux: ceasul Jacob & Co. Opera Godfather. Povestea are un fir biografic aparte, "Nașul" fiind primul film văzut de Jacob Arabo la cinema după ce a emigrat în Statele Unite. Mulți ani mai târziu, după negocieri îndelungate cu Paramount Pictures, Jacob & Co. a obținut în 2019 drepturile de a folosi numele, imaginile, povestea și muzica filmului, pentru a crea un tribut mecanic dedicat capodoperei lui Coppola. Pentru Jacob & Co., "Nașul" a devenit mult mai mult decât o simplă referință cinematografică, a devenit un univers orologer propriu. Primele creații din seria Godfather au tradus elemente ale filmului într-un adevărat teatru mecanic extravagant, combinând muzică, mișcare și complicații orologere de vârf. Cu The Godfather II, Jacob & Co. a ales însă o cale la fel de ambițioasă ca a filmului însuși: nu doar un nou ceas inspirat din film, ci o adevărată continuare, construit, ca și filmul lui Coppola, pentru a adăuga o dimensiune complet nouă poveștii deja spuse.
Ceasul este limitat la 74 de piese, o referință discretă, dar clară, la 1974, anul în care "Nașul II" a ajuns pe marile ecrane. Este un exemplu elegant al modului în care o simplă cifră poate deveni parte din poveste: în orologerie de obicei, 74 ar fi doar o dimensiune de serie limitată. Aici, devine o dată. Iar data devine parte din narațiune.
Pentru a înțelege cu adevărat The Godfather II, trebuie însă să privim dincolo de referințele cinematografice, spre motivul real pentru care această creație aparține marii orologerii de înaltă clasă: arta mecanică din spatele ei.
Un ceas obișnuit cere mecanismului său o singură sarcină fundamentală, să măsoare trecerea timpului cu regularitate și precizie. Un ceas complicat cere mult mai mult: poate calcula data, reproduce fazele Lunii, poate bate orele sau poate compensa efectele gravitației. The Godfather II merge într-o direcție diferită, cere mișcării sale să interpreteze, ca pe o scenă. Măsurarea timpului se împletește cu muzica. Energia mecanică devine sunet. Iar mecanismul devine, la propriu, o mică scenă. În centrul acestui teatru (film) mecanic se află un turbion zburător de un minut. Turbionul rămâne una dintre cele mai fascinante complicații ale orologeriei tocmai pentru că transformă o soluție tehnică, menită să contracareze efectele gravitației, într-un spectacol vizual aproape hipnotic. Fără puntea superioară tradițională care traversează de obicei cușca turbionului, construcția zburătoare dă organului regulator o senzație de suspendare de pare că plutește. La fiecare șaizeci de secunde, cușca finalizează o rotație completă. Dar într-o creație precum The Godfather II, turbionul capătă o semnificație ce depășește ingineria orologeră, devenind parte din coregrafie. Privirea urmărește rotația sa constantă, în timp ce mecanismul muzical aduce o cu totul altă dimensiune experienței. O complicație se mișcă. Alta sună. Împreună, creează filmul.
Jacob & Co. face legătura cu capodopera lui Coppola cu adevărat elegantă. Pentru că "Nașul II" însuși spune, de fapt, două povești. Una îl urmărește pe Michael Corleone și relația sa tot mai complicată cu puterea. Cealaltă ne poartă înapoi în timp, pe urmele tânărului Vito Corleone, dezvăluind originile familiei. Două cronologii. Două generații. O singură familie.
Colecția nu s-a oprit la primul omagiu. Jacob & Co. a lansat ulterior "The Godfather II", un ceas gândit ca o continuare firească a poveștii, la fel cum al doilea film continuă și adâncește narațiunea primului. De data aceasta, carcasa renunță la forma rotundă în favoarea unei forme rectangulare curbate, cu inspirație Art Deco, de 42 x 44 mm, executat în aur roz, o siluetă mai rafinată, care evocă atmosfera anilor '30 din film.
Sub cadran se ascunde calibrul JCAM62, unul mecanic manual, alcătuit din 510 componente, cu turbion zburător și rezervă de mers de 72 de ore. Marele său moment de bravură tehnică este complicația muzicală: este primul și singurul ceas din lume capabil să interpreteze două melodii diferite, "The Godfather's Waltz" și "The Godfather Love Theme", ambele semnate de Nino Rota, dintr-un singur tambur muzical.
Un singur mecanism muzical. O singură poveste. Simbolistica este aproape prea perfectă. Dar frumusețea nu stă doar în simbol, stă în ingineria necesară pentru a-l face posibil. Secvența muzicală este controlată mecanic, printr-un selector care îi permite purtătorului să aleagă între cele două compoziții. O deplasare mecanică minusculă schimbă complet programul muzical, o mișcare aproape imperceptibilă, care produce o experiență emoțională total diferită. Aceasta este una dintre marile plăceri ale înaltei ceasornicării: o mișcare de mai puțin de un milimetru poate schimba ce auzim. Și câțiva milimetri de cursă mecanică pot transforma ingineria în emoție.
Cadranul poartă un portret al lui Don Corleone redat în relief, alături de un trandafir roșu ce amintește de floarea purtată la butonieră în scena nunții fiicei sale, iar pe fundul cutiei apar urme de gloanțe gravate și o fereastră din cristal de safir, în formă de pian, prin care se vede mecanismul cutiei muzicale.
Dacă primul ceas mizează pe spectacol și amploare, Godfather II alege un limbaj mai sumbru și mai rafinat, coroana canelată amintind de țeava unei arme, motivele florale ascunzând simboluri ale violenței, reflectând fidel tonul mai dur și mai matur al celui de-al doilea film față de primul.
Modelul Godfather II este prevăzut cu doi indicatori de rezervă de mers. Mecanismul principal oferă o rezervă de 72 de ore, în timp ce un indicator separat monitorizează energia disponibilă pentru cutia muzicală. Când este complet încărcat, acesta poate reda până la 10 melodii. Pe măsură ce energia se epuizează, semnalele vizuale indică momentul în care este necesară reîncărcarea. O singură coroană învârte ambele părți ale mecanismului, fiecare într-o direcție diferită.
O cutie muzicală mecanică este, în multe privințe, una dintre cele mai pure demonstrații ale relației dintre mecanică și emoție. Nu există difuzor. Nu există baterie. Nu există înregistrare digitală. Melodia există fizic, în interiorul mecanismului. Energia este stocată. Apoi este eliberată. Un cilindru rotativ interacționează cu știfturi poziționate cu precizie, care activează elementele sonore și creează succesiunea de note.
Conceptul poate părea înșelător de simplu. Execuția nu este deloc. Fiecare notă cere o sincronizare precisă. Fiecare componentă trebuie să interacționeze corect. Fiecare suprafață care transmite energie influențează sunetul final. Și toate acestea trebuie să coexiste într-un ceas de mână care găzduiește și un turbion. Aici devine cu adevărat remarcabilă performanța maeștrilor orologeri de la Jacob & Co, pentru că aceștia nu mai construiesc doar o “mașinărie” care măsoară timpul. Construiesc o operă de artă care ține minte melodii.
Aici interpretarea lui Jacob & Co. devine cu adevărat interesantă. Cinemaul folosește imagine, dialog, muzică, montaj și mișcare pentru a construi emoție. Orologeria de înaltă clasă folosește roți dințate, arcuri, tamburi, came și pârghii. Limbajele sunt complet diferite. Și totuși, obiectivul poate fi remarcabil de asemănător: transformarea măiestriei tehnice orologere într-o experiență emoțională.
Când mecanismul este activat, purtătorul nu observă pur și simplu doar o altă complicație orologeră, ceasul prinde viață. Muzica începe. Coregrafia mecanică se desfășoară. Turbionul își continuă rotația hipnotică. Pentru câteva clipe, încheietura mâinii devine un mic teatru, o scenă de film. Și poate aceasta este chiar esența abordării Jacob & Co. în industria orologeră: complicația nu este ascunsă în spatele terminologiei tehnice, ci este făcută vizibilă, audibilă și emoțională.
În cinematografie, publicul vede spectacolul final. Colecționarul vede ceasul final. Dar sub amândouă se ascunde o cantitate extraordinară de artă invizibil meșteșugită. Și poate tocmai de aceea comparația funcționează atât de firesc: filmul este spectacolul; mișcarea este mecanismul din spatele spectacolului.
Pentru un colecționar, ceasul reprezintă o concentrare impresionantă de expertiză mecanică. Pentru un pasionat de film, transformă una dintre cele mai celebre povești ale cinematografului într-un obiect fizic. Pentru un ceasornicar, demonstrează cât de departe poate fi împinsă o mișcare mecanică dincolo de simpla măsurare a timpului. Iar pentru oricine e fascinat de relația dintre timp și memorie, reprezintă ceva și mai interesant, pentru că un film durează câteva ore, în timp ce un ceas mecanic poate rămâne alături de noi decenii întregi. Filmul creează amintirea, iar ceasul o păstrează.
Poate acesta este motivul real pentru care această creație rămâne atât de captivantă. "Nașul II" este, în esență, o poveste despre moștenire, despre ce lasă o generație celei următoare. Un ceas mecanic de excepție este, la rândul lui, un obiect de moștenire. Poate trece din tată în fiu, de la un colecționar la altul, purtând cu sine nu doar construcția sa mecanică, ci și amintirile acumulate în jurul lui.
Și astfel cercul se închide. Coppola a creat o poveste despre familie, moștenire și timp. Jacob & Co. a tradus acea poveste într-un obiect mecanic care poate deveni, la rândul lui, parte din moștenirea cuiva.
Cinemaul (cinematograful) surprinde timpul. Orologeria (ceasul) îl măsoară. Dar atunci când cele două se întâlnesc la cel mai înalt nivel, se întâmplă ceva extraordinar: timpul devine o poveste care poate fi auzită, văzută și purtată pe încheietura mâinii.
Poate aici este marea artă introdusă de Jacob & Co. Deținerea unui fragment dintr-o poveste care a devenit deja atemporală.
Vă invităm să ne contactaţi folosind Formularul de contact protejat.